What a wonderfull world!

Avem noroc cu oameni ca Mircea Badea care o fac să fie şi amuzantă!Dar râsul,în acest caz,survine doar după plâns,în cazul meu:cu lacrimi de crocodil!Ştiu,ştiu,asta e moştenirea pe care mi-a lăsat-o vechea concepţie despre viaţă,care după ce paradigma sa produs,a rămas,prinsă în corpul şi mintea mea doar cu  câteva rădăcini firave pe care deabia aştept să le închiriez oricui pentru o sumă modică!OOO….în ce încurcătură m-am băgat,probabil nu aţi înţeles nimic….acum voi fi nevoit să vă explic!

Îmi place enorm Mircea Badea,pentru că geniul său reuşeşte să transforme articole frivole (de cele mai multe ori) în piese de teatru,într-o satira destul de reuşită,cât îi permite CNA-ul.Dar pe măsură ce îl privesc (asta se întâmplă de câteva ori pe săptămâna) de ceva vreme,1-2 ani,am observat că pe măsură ce se apropie de cotidian (=zilele noastre),ziarele sunt incapabile să-i mai ofere subiecte care să-i pună în valoare ingeniozitatea şi percepţia revoluţionară asupra bunului mers al lucrurilor!

Oare ce să fie de vină pentru scăzuta calitate a articolelor?Răspunsul poate îl aflam chiar în celebra sa vorbă:”Trăim în Romania şi asta ne ocupă tot timpul!” Editorii se gândesc că intelectualii sunt mult prea puţini în această ţară pentru a se simţi onoraţi să citească o ştire corectă,neofensatoare,de bun-simţ,aşa că folosesc articole doar pentru masa de oameni care e ahtiată după senzaţional,cruzime…….Vai,aceşti oameni sunt asemenea cetăţenilor romani flămânzi după spectacolele oferite de fiarele care spârtecau de vii pe cei mai nevinovaţi dintre oamenii simpli! Da,şi arenele devin din ce în ce mai mari,neîncăpătoare chiar,subjugă crud noi grupuri,noi categorii de vârstă…..periclitându-le bogăţia spirituală,o fac ireversibil deseori …..şi să revenim la timp:într-o cursă contracronomentru jurnaliştii sunt capabili să găsească subiecte dintre cele mai odioase,pe care,ştim cu toţi că e mult mai uşor să le găsim,ei deja şi-au format o deprindere,e ceva natural pentru ei ca aceste ştiri să-i hipnotizeze,să-i transforme în Apostoli ai unei noi religii:CRETINISMUL (fără nicio aluzie,vreau să motivez!).A fi cretin este tot una cu refuzul de a gândii,şi acest refuz poate avea cele mai rele consecinţe. Ele deja încep să fie dureroase…….!!!

Da,asta se întămplă,sunt conştient dar nu şi afectat. Vă vorbeam la început de acea paradigmă,despre acea nouă viziune asupra vieţii,eiii,ea presupune o doză de egoism,care te obligă să vezi în tine atât o unealtă a binelui,cât şi a răului dar şi mijlocul de a scăpa de cel din urmă.Şi dacă reuşeşti să faci răul străin de acţiunile tale ai reuşit.MIjloacele de a scăpa de el pot fi atât de provocatoare,atât de interesante şi plăcute în acelaşi timp,încât când el nu mai există îţi pare rău………dar imediat se întâmplă o altă minune:FERICIREA……………cuvintele nu vor fi niciodată capabile să descrie extazul şi divinitatea ei!

Categoric,FERICIREA înseamnă DIVINITATE!

Rădăcinile răului sunt stufoase,ele nu trebuie distruse,NU,ele trebuie convertite,e mult mai uşor aşa,palpitant…vă asigur(închiriaţi răul,binelui,are EL grijă să-l rezolve)! Şi uite cum se ajunge de la un articol despre presă la filozofii de viaţă…..întodeauna fac aşa,ce să-i fac……:-??

Să pomenesc şi de noua lege votată de tribunii noştrii:benefică dar incertă,extrem de slabă…..calitativ vorbind!